România: Cronica unui popor talentat, trădat sistematic

Să fim sinceri: poporul român nu e prost, nu e leneș și nu e lipsit de potențial. Are o inteligență nativă formidabilă, o creativitate care a dat lumii pe Brâncuși, Enescu, Cioran, Eliade, Nadia Comăneci, Tristan Tzara, Hagi și zeci de premii Nobel în echipă cu alții.

Are o reziliență care a supraviețuit ocupațiilor romane, migratoare, otomane, austro-ungare, sovietice și naziste. Are umor negru, ospitalitate și o limbă latinată care încă mai sună ca o sfidare în mijlocul slavilor și ungurilor.

Tot ce i-a lipsit, în ultimii 35 de ani, a fost o clasă conducătoare care să merite acest popor.

Ceea ce vedem azi nu e „defectul românului”, ci rezultatul unui experiment social pervers: o țară jefuită metodic de trei generații succesive de politicieni, servicii secrete reconvertite în mafii private și „investitori strategici” care au cumpărat pe nimic resursele și fabricile construite în comunism cu muncă forțată și sacrificiu.

Au făcut-o în mod sistematic și cu metodă:
1. Au distrus industria grea și agricultura mecanizată, transformând România dintr-o țară exportatoare de utilaje, tractoare și cereale într-una care importă până și cartofi din Egipt.
2. Au vândut pe nimic combinatele siderurgice, rafinăriile, flota, portul Constanța, minele, pădurile, aurul și argintul de la Roșia Montană – totul în beneficiul unor firme-căpușă înregistrate în Cipru și Olanda.
3. Au creat un sistem fiscal care sufocă IMM-urile românești și favorizează multinaționalele care scot profitul brut afară, fără să plătească impozit real.
4. Au distrus învățământul și sănătatea publică, forțând generații întregi să plece: 5–6 milioane de români trăiesc azi în diaspora – cea mai mare hemoragie umană din Europa după război.
5. Au întreținut în mod deliberat ura regională, etnică și socială: moldoveni vs. ardeleni, bucureșteni vs. provinciali, maghiari vs. români, săraci vs. „ciocoii noi”. Au transformat orice dezbatere legitimă într-un circ de ură, pentru că un popor dezbinat nu mai cere socoteală.

Rezultatul? O țară în care oamenii valoroși aleg între a pleca sau a se resemna. În care un medic, un inginer, un profesor câștigă mai puțin decât un șofer de TIR în Germania.

În care pensia unui om care a muncit 40 de ani abia ajunge să plătească întreținerea și medicamentele. În care tinerii de 30 de ani locuiesc încă cu părinții pentru că un salariu mediu nu-ți ajunge nici pentru rata la un apartament de 50 mp în orașele mari.

Și totuși, vina nu e a poporului.

Vina e a celor care ne-au vândut iluzia că „integrarea europeană” înseamnă doar steaguri albastre și fonduri nerambursabile, nu și responsabilitatea de a construi instituții care să funcționeze. A celor care au transformat statul român într-o vacă de muls pentru clientela politică. A celor care au decretat că „nu există bani” pentru școli și spitale.

Autostrăzi neterminate și contracte cu firmele prietenilor.

Poporul român nu e vinovat că i s-a furat viitorul. E vinovat doar că încă mai crede că următorul „salvator” va fi altfel decât predecesorii săi.

Până când nu vom înțelege că problema nu e „românul prost și leneș”, ci elita coruptă și iresponsabilă care l-a ținut în sărăcie și umilință, nu vom ieși din cercul vicios.

Și până când nu vom avea curajul să cerem socoteală – nu cu ură oarbă, ci cu luciditate și consecvență – vom rămâne o națiune de supraviețuitori talentați, dar condamnați să trăiască sub nivelul potențialului lor.

România merită mai mult.

Poporul român merită conducători care să nu-l mai trădeze.

Până atunci, singura consolare rămâne umorul negru și demnitatea cu care ducem, încă o dată, crucea pe care alții au pus-o pe umerii noștri.